La apus de soare, pe data de 28 iunie, participanții și trecătorii s-au putut bucura de un spectacol de operă de excepție pe pietonala din centrul Turzii, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru (FITT 2025). Cu soprana Lorena Puican, mezzo-soprana Cristina Tureanu și baritonul Adonis Tanța drept călăuze, spectatorii au fost conduși într-o călătorie în jurul lumii, prin intermediul unei game variate de melodii.
Diversitatea repertoriului nu a fost doar tematică, ci și lingvistică: s-a cântat în italiană, franceză, română sau cehă. Astfel, pe rând, artiștii au făcut incursiuni în lumea iubirii, văzută din felurite ipostaze, dar și ca o întruchipare plastică, expresivă, a pasiunii și a vocației sale melodice din Muzica – Valurile Dunării. Pe de altă parte, pasiunea înflăcărată din aceste arii a fost complementată de melancolia și dorul din Aria Lunii (Rusalka), dar și de perspectiva ludică asupra dragostei, prezentată în Barcarolle (Belle nuit, ô nuit d’amour).
Pe lângă ariile solo, i-am putut observa pe artiști performând și în duo-uri. De pildă, în Te iubesc (de Gherase Dendrino), intensitatea vocii de soprană contrastează cu profunzimea baritonului; acest balans, desfășurat pe fundalul pianului, recreează tensiunea și dramatismul unei iubiri în care îndrăgostiții se îndepărtează unul de altul, pentru ca mai apoi să se regăsească.
Se spune despre operă că este o formă de teatru liric. În acest sens, amplasarea în exterior a scenei a fost cât se poate de binevenită, căci ambianța acestei seri calde de vară și acompaniamentul asigurat de pianista Larisa Perdea au constituit un cadru ideal pentru desfășurarea acestei reprezentații. În bătăile clapelor pianului, ascultătorul a putut descifra nu doar conturul și tumultul valurilor sau calmul nostalgic al unei nopți sub clar de lună, ci și diferitele ipostaze ale unei povești de iubire: pasională în Din vise dragi poeme și Après un rêve, sau jucăușă și rebelă în Barcarolle.
Finalul apoteotic al spectacolului a fost marcat de celebra arie O sole mio. Cei trei artiști și-au unit vocile pentru o reprezentație grandioasă, triumfală, numai potrivită pentru a încheia un asemenea regal de operă. Aceasta a avut un asemenea efect asupra audienței, încât s-a cerut bis-ul.
Crescând în Turda, nu m-aș fi așteptat să văd vreodată o asemenea reprezentație pe străzile orașului. Și totuși, iată-ne aici, în urma unui spectacol în care pietonala și împrejurimile au răsunat de operă, în acordurile când gingașe, când furtunoase ale pianului. Am putut vedea nu doar geamurile clădirilor din jur deschizându-se pentru a lăsa muzica să intre, ci și oameni care au început să danseze pe stradă. Opera este un gen adesea văzut drept elitist, rezervat celor “educați”; însă mesajul ei e universal, și cu atât mai potrivit pentru un popor eminamente liric, precum cel român. O asemenea manifestare de viață culturală în Turda era, cel puțin pentru mine, inimaginabilă chiar și acum câțiva ani. Dar să ne bucurăm acum că (parafrazând un film celebru): “the streets are alive with the sound of music”.
